Amurg de toamna

O adiere sublima anunta sosirea toamnei, in caleasca ei de frunze moarte , imbracata cu o rochie tesuta cu fire de aur, pe cap purta o cununa batuta in pietre scumpe in forma de fructe.
De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele in codru si in vii,solzii frunzelor marunte s-au zburlit pe-o ramura.
Si auzind din departare vocea ei tiranica toti ciulini pe carare fugeau cuprinsi de panica.Gazele plapande amortite de frig cautau adapost sub stratul gros de frunze uscate.
Ramurile impodobite de culoare si lumina la fel ca frunzele care straluceau ca niste monezi de aur pareau o comoara.Bruma apleca florile gingase spre iarba ofilita, pasarile calatoare au plecat vaslind in inaltimi pe cerul trist.
Pe strada se plimba iernaticul vant si plangea cu lacrimi de ploaie.Gradinile au ramas fara verdeata,valul de bruma argintie impodobiese gradina.
Peste crestet de dumbrava norii surii isi poartau plumbul si la miaza-noapte veni vantul fara mila, zbuciumase totul in jur si spalase frunzele cu apa rece.Ploua  intruna si batea un vant iute si rece.
Frunzele plopilor ruginesc si incetul cu incetul de dezlipeau,numai brazi puteau sa reziste la chinurile ei groaznice.
Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor si fosnitor.
Soarele nu mai incalzea cu putere  iar dupa un  timp cativa fluturi picau din cer, iarna isi facuse aparitia .
O singura zi trebuia sa astepti ca sa vezi oceanul de ninsoare.               

                                                                                                        DE Sandu-Dimitrie-Dragos






 

Toamna este deja aici. Primele semne ale apariţiei acestui anotimp sunt frunzele îngălbenite. Acestea sunt sterse cu un vant de gheata, si-a lasat tabloul fara foi. Coroanele copacilor rosiatici, mândre şi semeţe peste vară, devin acum o aglomerare de crengi maronii. Atmosfera mohorâtă din natură este completată de cerul cu nori negri şi vântul care îndoaie fără milă copacii pe care îi întâlneşte în cale. Soarele în ruşul diminetii nu mai străluceşte pe cer ca altădată, iar în locului lui se instalează ploaia măruntă şi rece.
 

Sub influenţa acestor condiţii nefavorabile, copacii încep să-şi scuture frunzele stralucitoare ca niste monezi de aur. Încetul cu încetul, toate frunzele încep să-si  părăsească copacii, asternandu-se intr-un covor moale de Frunze moarte.  

Asemenea copacilor, întreaga natură pare să se îngălbănească: iarba se usucă şi primeşte o culoare ruginie, iar tufele pierd orice urmă de verde pe care o aveau. Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat pe intreg cuprinsul. Bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.

                                                                                         De Sandu-Dimitrie-Dragos