Suflet de copil



      Intr-un sat mic,la marginea orasului, se aflau doi baietei care se jucau pe aleile inguste din sat.Soarele stralucea peste tot ,iar vara si-a pus amprenta peste tot.
Jucandu-se ei de zori,unul dintre ei observa ca un batranel se aproprie cu pasi mici si inceti spre ei.Indata,cei doi se oprira si se uitase la omul in varsta, asteptand sa vada ce se va intampla.Dintr-odata omul acela privi spre colipasi si ii chemase la el.Cei doi erau nedumeriti .Batranelul le daduse doi bani fiecaruia. Le spuse sa faca ce vor ei cu acesti banuti primiti.Baietii au facut ce au stiut ei mai bine cu banii.Si-au luat econimiile si le-au adugat si cei doi banuti primiti. S-au dus la cea mai saraca familie din sat ,iar apoi le-a
zis acelor oameni ca datorita unui batranel su ajuns ei acolo.Intalnindu-se urmatoarea data tot cu acelasi om,acesta i-a intrebat ce au facut cu banutii.Un raspuns care l-a surprins placut pe bietul batranel a fost dat de baieteii aceia. Uimit de ceea ce au facut acestia le-a promis ca o sa le mai dea bani sa ii duca la familii cu cauza financiara rea,vroind sa faca atat copii cat si el fapte bune ce peste cativa ani or sa se intoarca si lor.Urmatoarea zi,cei doi baietei se intalnira cu batranelul in acelasi loc . De data aceasta le-a dat trei banuti deoarece a fost mandru de ceea ce au facut cu bani.
De graba acestia doi au fugit cu banii la o alta familie in cauza deoarece au constatat ca mergand la aceeasi familie mai multe zile ii va face pe membrii ei sa devina lacomi si egoisti.
     Facand aceste fapte bune, sufletul lor a devenit bun, iar ei au inceput a gandi altfel cand vine vorba sa ajuti pe cineva sarac.

                                                                       O intamplare neobisnuita


     Ma pregatisem sa urc pe unul dintre cele mai inalte varfuri ale muntilor Alpi, imi cumparasem un jeep de 130 cai putere. Pana in varf era destul de greu de ajuns, pentru ca drumurile forestiere erau dificile. In echipa de explorare se mai gasea si un locotenent din fortele aeriene britanice. Am intalnit si un animal maltratat, pe care l-am luat pentru a-l ingriji mai bine.Pentru ca unul dintre membrii echipei simtea lipsa aerului, am chemat un elicopter pentru a-l duce la spital. Chiar eu mi-am dat jos ochelarii de soare si am vazut ca prin ceata timp de doua zile si doua nopti.
Am incercat din rasputeri sa rezist, stiam ca pentru a ajunge la Monte Blanc trebuie sa ma adun si sa imi revin. Din fericire, cainele pe care l-am luat sa il ingrijesc a inceput sa isi revina:acum se joaca,mananca, este un caine uimitor, un Saint-Bernard remarcabil.
     A venit si elicopterul care l-a luat pe Jack, omul care se simtea rau. Medicii au vazut ca nici eu nu sunt in regula si au insistat sa vin cu ei caci ma expun prea mult pericolului. Eu am refuzat desigur, nu aveam de gand sa dau cu piciorul la toata espeditia, asa ca am ramas alaturi de credinciosul caine si un membru al echipei. Inainte sa se intunece am hotarat sa mai urcam o suta de metri, ceea ce am si facut. O data ajunsi,se facuse ora 17:00, dar inca nu se intunecase. Camaradul meu se apucase sa faca ceva de mancare, iar eu, impreuna cu noul meu prieten, am plecat sa ne uitam prin imprejurimi.
Intre timp, se lasase un frig necrutator si am vrut sa ne intoarcem la cort;dar cand m-am intors, am alunecat pe o piatra si mi-am pierdut cunostinta.Dar imi amintesc perfect acei ochi stralucitori ce ma pandeau:era un lup.Nu stiu ce s-a intamplat mai departe, dar cand m-am trezit eram in elicopter.Langa mine erau doua asistente foarte fericita ca mi-am revenit.Simteam ca nu pot sa fac nimic, nici sa respir, nici sa vorbesc, eram foarte speriat.Dar am reusit sa intreb:
-Ce s-a intamplat?am spus eu deabia fiind auzit.
-Ai alunecat si te-ai lovit la cap; imi raspunse o asistenta.
-Imi amintesc un lup, chiar eu l-am vazut!
-Ooo da!Lupul nu a apucat sa te atinga, ai fost salvat de acel caine, e un erou!
Auzind toate astea am ramas cu inima inclestata,m-am uitat in jur si l-am vazut, dormea pe un pat special pentru el, dar era ranit.Am intrebat daca rana lui e grava, iar asistentele mi-au spus ca isi va reveni.Atunci mi-am dat seama ca nu eu i-am salvat lui viata,ci el mi-a salvat-o mie.L-am numit Barry de la celebrul caine Saint-Bernard care a salvat 40 de vieti omenesti in urma cu doua sute de ani.

                                                              Bucuriile Toamnei


     Dupa o vara fierbinte cu zile minunate si lungi,toamna se apropie cu hainele ei frumos colorate cu   miros de fructe si recolte bogate,dar si cu zile mai scurte si mohorate
Prunii,merii,perii si alti pomi din livada deschid ochii uimiti si se scutura zgribuliti de frigul de afara, intrebandu-se-ntre ei “nu cumva e iarna?”.Un gutui mai marunt dar mai bine imbracat le spuse “ca-i toamna si ca a venit vremea sa arate fiecare ce-a facut toata vara”.Se scuturara,iara infrigurati si crengile lor imbelsugate de rod,umplu cu varf cosul toamnei.Fructele aurii si gustoase, frumos mirositore ajung in camara.Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie si le adulmeca mirosul si aromele placute,admirandule cu placere culorile:mere rosii,galbene si verzi s-au adunat din belsug in camara si stau pe rafturi ca niste globuri de aur si arama,gutui pufose,burtoase si-aromate s-au adunat in camara toamnei asteptandu-si randul la compoturi si dulceata,o gramada de nuci suna-n sacii mari si burdusiti,prunele si-asteapta cu nerabdare randul la cazanele de facut magiun sau tuica,
strugurii ajung in butoaie de lemn care aproape dau pe dinafara si mustul lor e dulce si bun ca mierea.
      Soarele este departe si din cand in cand parca ne e dor de o zi calduroasa de vara.Dar cel mai nostalgic se pare,e un greier care dupa cum spune poetul tota vara a cantat si a dansat si nimic n-a adunat.
      Toamna se apropie de sfarsit prin vai si pe la rascruci vanturile suna neincetat ducand cu ele frunze moarte si ciulini. o liniste apasatoare, o liniste grea si rece care ne prevesteste venirea iernii.